Vanitas vanitatum omnia vanitas


Când îţi dau seama că totul este în zadar? Şi că totul se reduce la doar ce ai tu în jurul tău? Nu contează nimic pe lumea asta decât ceea ce iubeşti. Copilul…soţia…părinţii. Toate celelalte sunt adaos. Şi bani şi faimă. Nu pot să-I consider oameni pe cei care îşi abandonează copiii. Nu! Nu sunt oameni. Nu sunt nici animale. Sunt inumani. Şi după mine ar trebui spânzuraţi. De limbă. Ce să-ţi doreşti mai mult şi ce să fie mai de preţ decât sănătatea copilului tău. Cine poate să pună preţ pe tristeţea lui şi pe lacrimile lui? Nu mă întreba de râsul copilului meu şi de lacrimile mamei mele. Nu-mi cere să renunţ la una sau să mi-o doresc pe cealaltă. Cum să nu ajungi la nebuni când vezi ce face statul cu noi? Cum să fii optimist? Cum să mai poţi? Şi totuşi… Şi totuşi a mai trecut un an. Cu bune, cu nebuni. A mai trecut şi vor mai trece. N-ar trebui să ne pese de tot circul ăsta de doi bani care se face. Nu merită lichelele atîta atenţie! Mai mult ar merita…să nu zic cum.Toate ca toate noi şi ai nostril să fim sănătoşi. Că restul lumii…merită taxaţi când dau cu oiştea în gard. Atât! LA MULŢI ANI CU SĂNĂTATE . SĂ NE DEA DUMNEZEU TOT CE NE DORIM ŞI CEVA ÎN PLUS!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ce s-a mai întâmplat recent?, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s