CONFESIUNI – Sau ce le trece unora prin minte (3)

(3) Nu trebuie decât o clipă pentru a schimba zeci de ani din viaţă, ani în care ai luptat, ai sperat, ai câştigat şi ai pierdut fără să-ţi pese de nimic. Dacă există ceva în lume pentru care merită să trăim acel ceva este iubirea. Începem să iubim cu adevărat atunci când realităţile găsite în noi nu ne mulţumeşte şi începem să le căutăm şi în alţii pentru a le verifica pe ale noastre. Dar dacă în locul lor nu găsim decât iluzii?
Iubirea? Cine a putut să definească iubirea în totalitate înseamnă că nu a trăit-o îndeajuns. Toate adevărurile veşnice cândva devin minciuni puerile, dezolante aşa cum într-o cetate cucerită cu greu nu găseşti decât ciumaţi.
……………………………………………………………………………………………………………
Este suficient un singur gest de tandreţe, un singur cuvânt sau un singur zâmbet pentru ca în avalanşa impresiilor ulterioare iluziile să te facă să te simţi crin sau plantă otrăvitoare. Adevărata maturitate pentru iubiri înşelătoare o ai nu atunci când poţi să le eviţi ci atunci când căzut în plasa lor te poţi ridica mai puternic şi mai luminat. De aceea iubirea este totul în viaţă pentru că ne dă atât de mult, adâncime şi disperare, coborâre şi înălţare, în atât de scurt timp. Toată tinereţea se reduce la căutarea iubirii. Unde şi cum o vei recunoaşte? Nimeni nu ştie! O mare iubire este şi o mare primejdie. Iubirea crează legături dincolo de eternitate. Şi dacă până atunci echilibrul interior era numai al tău, acum acest echilibru se împarte. Dacă salvatorul pleacă cel înecat se duce la fundul apei pentru totdeauna. Dar în iubire nu se ştie cine pe cine salvează. Tocmai de aceea unii se sinucid din iubire.